Tratamentul anchilozei articulației cotului, Ce trebuie sa stii despre durerile de umar si ameliorarea lor

Cotul este compus, de fapt, din trei suprafeţe articulare Tratamentul de recuperare B. Cotul este o articulaţie extrem de strînsă, fapt ce determină dificultăţi în recîştigarea mobilităţii articulare după orice afectare a acestei articulaţii. La nivelul cotului se execută doar mişcări de flexie — extensie şi pronosupinaţie. Cotul este considerat ca cea mai dificilă articulaţie pentru recupararea mobilităţii, nu numai datorită structurii propriu — zise, ci şi uşurinţei de a dezvolta, periarticular, depuneri calcare sau retracţii musculare care limitează şi mai mult mobilitatea.

Artroza este tratamentul anchilozei articulației cotului afecţiune care face parte din grupul reumatismelor degenerative. Ea este una dintre cele mai frecvente afecţiuni cronice şi, totodată, cea mai frecventă afecţiune a aparatului locomotor.

Frecvenţa artrozelor creşte cu vârsta. Artroza este răspîndită mai ales în zona temperată şi apare la ambele sexe, cu o uşoară predominanţă la sexul feminin. Artrozele reumatism degenerativ, osteoartrita sau artrite deformante se caracterizează morfopatologic prin leziuni regresive degenerative ale cartilajului hialin articular, cu interesarea osului subcondral, sinovialei şi ţesuturilor moi.

• Tratament articular pentru lupus
• (DOC) METODE DE RECUPERARE BFT IN ARTROZA COTULUI | alexandra bokos - e-petshop.ro

Din punct de vedere clinic se manifestă prin dureri, deformări şi limitarea mişcărilor articulaţiilor respective. Artrozele afectează articulaţiile mobile diartroze şi pot fi mono- sau poliarticulare. Mecanismul este dublu: mecanic exces de presiune exercitat pe un cartilaj şi biochimic cartilaj alterat biochimic, cu scăderea rezistenţei la presiuni mecanice normale.

Procesul degenerativ rezultă din interacţiunea complexă a unor factori extrinseci şi intrinseci. De obicei este vorba de o artroză generalizată caracterizată prin degenerarea prematură a cartilajului în numeroase articulaţii. Frecvenţa artrozelor creşte cu vîrsta. Ele nu reprezintă un proces de uzură pasiv, ci şi un proces degenerativ activ.

O dată cu trecerea anilor apar şi leziuni ale structurilor adiacente ligamente, tendoanecare pot accentua dezvoltarea artrozei. În artroze metabolismul cartilajului este deprimat, procesul de degradare depăşind biosinteza.

Prograsia condiţiilor etiologice face ca fisurile să se accentueze, iar volumul cartilajului articular să scadă. Este, de asemenea posibilă, ruperea cartilajului, cu detaşarea în cavitatea articulară a unor fragmente mici.

Ulterior are loc o reacţie proliferativă sub forma unui burelet la periferia cartilajului, ceea ce constituie punctul de plecare a osteofitelor. Uzura cartilajului duce la dezgolirea osului subiacent, care devine sediul unui proces de scleroză. Această condensare osoasă este mai evidentă în punctele de solicitare mecanică maximă; în zonele nesolicitate apare osteoporoza.

Reabilitare Caracteristici clinice și de specialitate.

În cursul procesului artrozic suprafaţa articulară devine progresiv deformată şi neomogenă, fapt ce expune ţesutul sinovial la lezări mecanice urmate de fibroză şi hialinizare progresivă, ce are ca efect scăderea vascularizaţiei sinovialei.

El devine neregulat şi nu mai asigură alunecarea suprafeţelor articulare. Apar astfel deformări articulare care duc la tracţiuni şi solicitări excesive ale capsulei şi ligamentelor articulare, care se fibrozează compromiţînd şi mai mult funcţia articulară. Istoricul bolii actuale va cuprinde descrierea amănunţită a tuturor articulațiile rănesc tratamentul medicamentelor şi semnelor bolii, de la începutul ei şi până în momentul prezentării bolnavului la medic, în ordine cronologică şi cu menţionarea factorilor favorizanţi sau agravanţi.

Exercitii de reabilitare a cotului

Examenul clinic se bazează pe inspecţia şi palparea simultană şi comparativă a celor două articulaţii ale cotului, din faţă, din profil şi posterior. Când cotul este în extensie, aceste trei repere osoase sunt în mod normal situate pe aceeaşi orizontală linia Hutter-Tillauxiar în flexie, cele trei repere delimitează un triunghi isoscel triunghiul Hutter- Tillaux. Inspecţia poate releva deformarea şi mărirea de volum a articulaţiei, determinate de proliferările osteocartilaginoase exagerate şi de asocierea unei hidrartroze datorită iritaţiilor sinovialei.

Nu se constată modificări de culoare şi temperatură ale tegumentului sau existenţa tumefacţiei ele apar în artritele inflamatorii. De asemenea, se poate identifica prezenţa redorii şi cracmentelor crepitaţiilor articulare. Iniţial, crepitaţiile sunt fine şi se datorează neregularităţilor 4 Tratamentul de recuperare B. Flexia normală este de — grade prima cifră pentru flexia activă, cea de-a doua pentru flexia pasivă ; extensia reprezintă reîntoarcerea antebraţului la poziţia 0.

Cotul nu are extensie decât în cazuri speciale de hiperlaxitate la copii şi femei, când se poate realiza o hiperextensie de grade. Durerea nu are origine în cartilaj nu este imervatci în structura intra- sau periarticulară sinovială, microfracturile osului subcondral.

Redoarea articulară este cvasi — permanentă. Un alt simptom este limitarea funcţiei articulare în special un deficit de extensie care poate ajunge la impotenţă funcţională totală. Tratamentul anchilozei articulației cotului se datorează redorii sau fibrozării ţesuturilor moi articulare şi periarticulare capsulă, tendoane, etc.

Tumefacţia articulară apare numai în cazurile asocierii cu un proces inflamator.

• Dureri articulare decât tratamentul piciorului
• La am dureri în articulația cotului Artrita cotului

De obicei, tumefacţia este minimă. În stadiile avansate pot apare deformare articulară şi subluxaţii.

Ce este cotul?

Alte semne subiective: senzaţie de înţepeneală, fatigabilitate, scădere a forţei musculare b. Diagnosticul radiologic este cel mai important pentru obiectivarea artrozei.

Diagnosticul de laborator se impune în cazul artrozelor secundare, pentru determinarea etiologiei endocrină, metabolică, etc şi în cazul artrozelor inflamatorii. Durerea este predominant nocturnă, apare şi în repaus şi este mult tratamentul anchilozei articulației cotului intensă, tumefacţia cotului este semnificativă.

Testele biochimice de inflamaţie vor susţine diagnosticul de artrită inflamatorie. Sechelele pot fi mecanice calul vicios, osteom, deviaţii de axmusculare atrofii, rupturietc. Diagnosticul acestora se pune, de obicei, prin excluderea celorlalte afecţiunui ale cotului.

Epicondilita se manifestă cu dureri radiate pe faţa antero-externă a antebraţului, accentuate la eforturi, cu solicitarea extensorilor mîinii şi degetelor sau supinaţie răsucirea unei şurubelniţe, jocul de tenis, purtarea de obiecte grele, ştergerea geamului. Extensia mîinii contra rezistenţă produce durere în epicondil. Tendinita tricipitală produce dureri la nivelul olecranului, accentuate la extensia activă a antebraţului pe braţ.

Radiografia este normală. Bursita cronică retroolecraniană este secundară microtraumatismelor. Artroza cotului are caracter progresiv, dar pe parcursul ei pot apare perioade asimptomatice, care, uneori, pot avea o durată de ani de zile.

Anchiloză comună - clasificare, cauze, simptome, diagnostic, tratament

El este preventiv, curativ şi de recuperare fizicală. Prevenirea artrozei are la bază cunoaşterea factorilor de risc şi favorizanţi. Este necesară instituirea cît mai devreme a măsurilor de educaţie, de modificare a stilului de viaţă. Sunt preferate exerciţiile izometrice. Tratamentul igieno — dietetic: se impune de la început repausul articular pentru a preveni o solicitare prea mare a articulaţiei ce prezintă deja modificări degenerative.

Regimul alimentar trebuie să fie hiposodat atubci cînd bolnavul utilizează medicaţie antiinflamatoare nesteroidă pentru a evita retenţia hidro — sodată ce se manifestă clinic prin hipertensiune arterială şi edeme. Corecţia stării psihice: bolnavului trebuie să i se explice că boala lui nu este gravă, dar necesită un tratament îndelungat, complex şi multă răbdare şi cooperare activă.

Cele mai utilizate astfel de medicamente sunt: aspirina, indometacinul, diclofanec, fenilbutazona. Ele trebuiesc administrate cu precauţie datorită efectelor secundare defavorabile pe care tratamentul anchilozei articulației cotului au iritabilitatea gastrică, retenţia hidrosodată. De asemenea, trebuie evitată administrarea prelungită a acestor medicamente. Corticosteroizii se folosesc rar, mai mult aplicaţi local, rareori pe cale sistemică sau intraarticulară datorită reacţiilor lor adverse. Ei sunt indicaţi atunci cînd există un proces inflamator important, cu lichid sinovial abundent.

Administrările repetate pot produce deteriorări ale cartilajului O altă clasă de medicamente utilă este reprezantată de miorelaxante diazepam, clorzoxazonăcare combat spasmele şi contracturile musculare.

Ele au scopul de a normaliza şi a stimula metabolismul perturbat al cartilajului.

Tratamentul anchilozei articulației umărului, Ce este anchiloza?

Tratamentul ortopedico — chirurgical se aplică în artrozele deformate, cu invalidităţi. Se pot folosi diverse tehnici, de la artrodeze şi osteotomii pînă la proteze articulare. Se poate face rezecţia marilor osteofite, atunci cînd este cazul.

Terapia fizicală şi de recuperare este practic cea mai importantă, cu cea mai mare eficacitate. Ea începe concomitent cu terapia medicamentoasă, cît mai precoce, după stabilirea diagnosticului clinico — funcţional. Medicina fizicală de recuperare a devenit, în ultimul sfert al secolului XX o specialitate modernă, fundamentată ştiinţific, cu dezvoltarea unor metode de tratament activ, prin exerciţii terapeutice şi educarea tratamentul anchilozei articulației cotului.